Una dintre cele mai mari provocări pentru pescarii de staţionar este să păcălească ciprinidele de talie mare (crap) în anotimpul rece. Vă prezint în continuare câteva trucuri pe care le folosesc şi eu în astfel de condiţii, pentru a-mi îmbunătăţi şansele de a prinde peşte.
Pescuitul ciprinidelor mari iarna
Pentru mine şi multi alţi pescari fanatici, să aştept patru luni pentru temperaturi ale apei de +16 grade Celsius nu este o opţiune acceptabilă. Când în fiecare noapte temperaturile cu minus fac să îngheţe apa din jurul malurilor, este foarte dificil să ai o partidă de pescuit încununată de succes. Misterul reuşitei e greu de descifrat, însă putem să prezentăm câteva aspecte folositoare pentru pescuitul de iarnă.
În perioada rece ar fi două variante de pescuit: de pe gheaţă sau, dacă timpul o permite, de pe mal. Pentru cei care aleg prima variantă, recomand folosirea vergilor fixe, cu elastic, sau a topkiturilor de rubeziană (de asemenea, cu elastic).
Avantajul pescarului, prin folosirea „gumelor” pline, hollow sau hidro, este evident, dând posibilitatea utilizării monturilor fine, cu fir înaintaş de până la 0,12 mm. Totuşi, eu prefer varianta de pe mal – este mai sigură şi seamană mai mult cu pescuitul practicat vara.
Alegerea locului
Alegerea locului unde vom pescui este aspectul cel mai important, în opinia mea. Observarea atentă a oglinzii apei înainte de partida de pescuit poate să fie, de multe ori, foarte folositoare. În special în zilele cu vânt slab şi soare, peştii pot să-şi trădeze prezenţa, aceştia înotând, de multe ori, în apropierea suprafeţei apei. În locul în care am văzut un peşte, o uşoară săritură, acolo cu siguranţă că vom găsi şi alţi peşti. Este indicat să ne încercăm norocul în acea zonă.
Dacă timpul nu o permite sau valurile fac greu de observant mişcările mustăcioşilor, cel mai indicat este să folosim sondarea pentru a detecta locurile frecventate de bancurile active de crapi. Întotdeauna o zonă de trecere de la apă adâncă la apă mică, un prag, un platou, o structură subacvatică sunt zonele prin care peştii vor trece la un moment dat al zilei, în căutarea hranei.
Într-o zi însorită, încerc să pescuiesc deasupra pragului, dar în imediata apropiere a gropilor; dacă soarele nu-şi face simţită prezenţa, voi pescui unde apa este mai adâncă, dar tot în apropierea pragului.
Crap deturnat de la traseul sau zilnic
Nada
Nada folosită trebuie să fie neapărat de calitate foarte bună. O cantitate relativ mică de nadă (0,5 – 1 kg) poate fi suficientă pentru o zi de pescuit. Dacă pescuim la adâncimi mari (3-4 m), nu este necesară o culoare închisă a nadei, peştii nu vor fi speriaţi de culorile deschise. Dacă se pescuieşte la 1,5 – 2 m adâncime, este indicată o nadă de culoare închisă.
Aditivii lichizi pe bază de alcool pot fi un aliat puternic. Personal, pentru timpul rece utilizez arome de scopex şi CSL. Nada vie e cea mai importantă componentă. Viermuşii nădiţi cu praştia, în cantităţi mici, stimulează cel mai bine crapul pentru a se hrăni.
Monturi
În această perioadă sunt necesare monturile cu lestaje foarte fine, cârlige mici, mărimea 14-12 (2-3 viermuşi pe cârlig), cu fire înaintaş de până la 0,12 mm. Un amănunt foarte important îl constituie antenele flotabile: pe vreme rece, mai mult decât oricând, vom avea multe trăsături false cauzate de peştii care se lovesc de fir. Vor trebui aşteptate trăsăturile clare, mişcări continue ale plutei. Dacă înţepăm prea repede, riscăm să harponăm un peşte care va speria întregul banc.
La final am păstrat special un truc folositor pentru a evita depunerea gheţii pe plută: să aveţi mereu la voi o bucăţică de grăsime de porc, cu care lustruiţi pluta şi partea de linie de deasupra apei.